Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM) şi Clubul Fermierilor Români (CFRO) avertizează că politicile Uniunii Europene privind aprobarea substanţelor active pot afecta producţia agricolă, autosuficienţa alimentară şi balanţa comercială a României.
‘Reducerea continuă a portofoliului de substanÅ£e active autorizate pentru protecÅ£ia plantelor la nivelul Uniunii Europene poate genera efecte structurale asupra agriculturii româneÅŸti, cu implicaÅ£ii asupra producÅ£iei, gradului de autosuficienţă alimentară ÅŸi poziÅ£iei României în comerÅ£ul agroalimentar internaÅ£ional’, arată datele unui studiu realizat de HFFA Research GmbH, citat de cele două organizaÅ£ii agricole.
Acest studiu evidenÅ£iază modul în care producÅ£ia agricolă locală devine un factor cheie pentru stabilitatea economică ÅŸi dezvoltarea sustenabilă a României.
‘Modul în care este gestionată producÅ£ia agricolă locală are consecinÅ£e directe ÅŸi vizibile în evoluÅ£ia balanÅ£ei comerciale, care poate fi un indicator de rezilienţă, vulnerabilitate ÅŸi competitivitate în contextul actual’, relevă cercetarea.
SoluÅ£ia pentru această situaÅ£ie o reprezintă maximizarea producÅ£iei locale, posibilă doar cu susÅ£inerea unui cadru legislativ adaptat nevoilor de inovaÅ£ie ÅŸi disponibilitate în domeniul substanÅ£elor active chimice pentru protecÅ£ia plantelor ÅŸi realităţilor curente concentrate pe sustenabilitate ÅŸi agro-diversitate.
‘Securitatea alimentară devine un obiectiv esenÅ£ial pentru stabilitatea economică a României. Astfel că modul în care noi înÅ£elegem să reglementăm un domeniu vital, aÅŸa cum este agricultura, ne poate dicta viitorul. Suntem în faÅ£a unor alegeri simple. Ne dorim o agricultură modernă, cu acces la resurse bazate pe ÅŸtiinţă, adaptată realităţilor climatice ÅŸi economice actuale sau una care trebuie să trăiască sub imperiul unor schimbări impredictibile? Studiul HFFA oferă un cadru relevant de reflecÅ£ie asupra consecinÅ£elor pe termen mediu ale unor opÅ£iuni de reglementare’, a declarat preÅŸedinte AIPROM, Vasile Iosif, în cadrul unei dezbateri dedicate securităţii alimentare ÅŸi rezilienÅ£ei sectorului agroalimentar, având ca bază concluziile studiului HFFA.
Unul dintre autorii studiului, Steffen Noleppa, a detaliat modul în care creÅŸterea gradului de reglementare pentru substanÅ£ele active chimice poate avea consecinÅ£e directe asupra productivităţii agricole, a balanÅ£ei comerciale ÅŸi a creÅŸterii dependenÅ£ei de importuri.
Reducerea agresivă a numărului de substanÅ£e active chimice pentru protecÅ£ia plantelor necesare agriculturii cu aproape o pătrime din 2011 până în prezent (280 de substanÅ£e active chimice autorizate în 2011 vs 220 în 2026) ÅŸi cu o perspectivă de reducere până la 150 în 2030, ar putea genera reduceri semnificative de producÅ£ie pentru câteva culturi cheie analizate în cadrul studiului: grâu, porumb ÅŸi tomate, printre altele. Dacă la cultura de tomate România va reuÅŸi să acopere abia 54% din necesarul intern în noile condiÅ£ii sau 78% în cazul viÅ£ei-de-vie, pentru culturile de grâu ÅŸi porumb ar putea avea o reducere a producÅ£iei de circa 40% a cantităţilor disponibile pentru export.
Un astfel de cadru poate genera o scădere a gradului de competitivitate de care se bucură acum România, o creÅŸtere masivă a dependenÅ£ei de importuri pentru anumite culturi ÅŸi o limitare a opÅ£iunilor pe care fermierii le au la dispoziÅ£ie, a mai transmis specialistul.
‘Fermierii sunt primii, dar nu singurii afectaÅ£i de modul în care este gestionată inovaÅ£ia ÅŸtiinÅ£ifică în agricultură. Efectele unor politici restrictive în domeniul aprobării substanÅ£elor active chimice din agricultură se reflectă direct în disponibilitatea pe piaţă a produselor pentru protecÅ£ia plantelor ÅŸi profitabilitatea acestui sector economic vital. Studiul de faţă reflectă o realitate existentă nu doar în România, ci ÅŸi în alte state membre ale Uniunii Europene, de exemplu, Cehia sau Polonia. Peste tot, sectorul agricol are nevoie de cercetare ÅŸi inovaÅ£ie ca să se poată adapta în timp real ÅŸi să poată sprijini securitatea alimentară naÅ£ională’, a precizat Steffen Noleppa.
Studiul evidenÅ£iază o potenÅ£ială deteriorare a balanÅ£ei comerciale agroalimentare, determinată de reducerea exporturilor ÅŸi creÅŸterea importurilor. Cercetătorii subliniază că diminuarea competitivităţii agricole afectează nu doar fermierii, ci întreaga economie, prin reducerea capacităţii de a genera valoare adăugată, investiÅ£ii ÅŸi rezilienţă economică.
‘În condiÅ£iile multicrizelor actuale, este esenÅ£ială declararea agriculturii ca sector strategic de siguranţă naÅ£ională. Acest lucru poate debloca un avantaj economic ÅŸi social major, de care România are nevoie. Orice surplus alimentar poate deveni un argument comercial imediat ÅŸi îÅ£i poate oferi ÅŸi baza necesară ca să poÅ£i dezvolta un lanÅ£ valoric de producÅ£ie internă cu valoare adăugată. Fermierii ÅŸi producătorii de alimente pot constitui acel punct de sprijin esenÅ£ial dacă le oferim instrumentele moderne necesare cu care să poată produce plus-valoare în orice condiÅ£ii’, a adăugat directorul executiv Clubul Fermierilor Români, Florian Ciolacu.
Studiul HFFA accentuează necesitatea unor măsuri ÅŸi politici agricole care să încurajeze investiÅ£iile în cercetare ÅŸi inovare pentru a susÅ£ine o diversitate de substanÅ£e active pentru protecÅ£ia plantelor, adaptate contextului în continuă schimbare.
Fără această susÅ£inere, fermierii nu vor putea face faţă cererilor în creÅŸtere ale societăţii pentru sustenabilitate ÅŸi presiunilor comerciale de productivitate, precum ÅŸi pentru acoperirea nevoilor interne.
Cercetarea a fost realizată de institutul german independent de cercetare HFFA Research GmbH, la cererea BASF, unul dintre cei mai mari furnizori de produse pentru protecÅ£ia plantelor, privind condiÅ£iile în care securitatea alimentară a României poate fi afectată de reducerea numărului de substanÅ£e active pentru protecÅ£ia plantelor disponibile pe piaÅ£a locală.
